Insolvența unei firme reprezintă una dintre cele mai sensibile situații prin care poate trece un antreprenor, însă nu reprezintă neapărat un capăt de drum — mai ales dacă este bine înțeleasă și procedura este aplicată corect.
Termenul de insolvență este deseori confundat cu falimentul, deși nu înseamnă același lucru, iar diferențele dintre acestea duc la decizii diferite.
Dacă vrei să-ți dezvolți cunoștințele antreprenoriale și să ai informațiile necesare pentru situațiile neprevăzute care pot apărea în afaceri, experții noștri ți-au pregătit un ghid complet despre ce înseamnă insolvența, cum se compară aceasta cu falimentul, ce proceduri presupune și ce măsuri proactive poți lua pentru a nu ajunge în această situație.
Ce înseamnă insolvența unei firme?
Insolvența reprezintă etapa în care o firmă nu mai poate plăti datoriile scadente din fondurile disponibile. Trebuie menționat că nu orice întârziere de plată duce la insolvența firmei, însă acumularea unor întârzieri repetate și lipsa lichidităților pot duce la aceasta.
Conform Legii nr. 85/2014, insolvența este reprezentată de starea patrimoniului unui debitor caracterizată prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. În aceeași lege se stabilește că insolvența unei firme se prezumă dacă debitorul nu își plătește datoria în termen de 60 de zile de la scadență.
Altfel spus, chiar dacă o firmă acumulează datorii și întâmpină dificultăți în plata acestora, se pot lua măsuri pentru remedierea situației, insolvența fiind situația mai gravă în care firma nu mai poate onora sub nicio formă plățile ajunse la scadență.
Află mai multe despre procesul de înființare a unei firme și sfaturile experților pentru o afacere la început de drum.
Cauze frecvente care pot duce o firmă spre insolvență
O firmă poate ajunge în situația de insolvență din varii motive interne, externe sau dintr-o combinație a acestora. Cel mai frecvent, intrarea în insolvență se poate explica prin scăderi bruște ale veniturilor, un cumul de decizii financiare greșite sau creanțe neîncasate la timp.
Printre cele mai frecvente cauze care pot duce la insolvență se numără:
- Încasările întârziate de la clienți sau acumularea creanțelor neîncasate
- Dependența de un număr redus de clienți sau de o singură sursă importantă de venit
- Costurile fixe prea mari în raport cu veniturile firmei
- Scăderea marjei de profit
- Contractele semnate fără o marjă suficientă sau cu riscuri greu de susținut
- Creditele, leasingurile sau datoriile fiscale care devin dificil de gestionat
- Lipsa unui buget lunar de cash-flow
- Folosirea creditelor pentru cheltuieli curente, nu pentru investiții
- Întârzierile repetate la plata furnizorilor
- Neplata salariilor la timp
- Pierderile cauzate de avarii, incendii, furt, erori profesionale sau daune produse unor terți care nu pot fi acoperite
- Deciziile de management luate fără evaluarea impactului financiar
Insolvența apare foarte rar dintr-o singură cauză izolată într-o perioadă foarte scurtă. Aceasta este, în general, precedată de un cumul de riscuri identificate și neadresate. Semnele înaintate ale acesteia pot include întârzieri la plată, dificultăți în plata salariilor, datorii fiscale acumulate, furnizori care cer plata în avans sau creditori care trimit notificări privind plăți scadente ori datorii excedentare.
Insolvență vs. faliment: Care sunt diferențele?
Chiar dacă insolvența și falimentul sunt termeni apropiați, există diferențe importante între cele două noțiuni.
Ce este falimentul?
Falimentul este etapa în care firma nu mai poate fi redresată prin reorganizare sau intră direct într-o procedură simplificată.
Dacă insolvența poate fi înțeleasă ca o procedură mai largă, care poate include perioade de observație și reorganizări judiciare, intrarea în faliment reprezintă etapa în care activitatea firmei nu mai poate fi redresată, iar bunurile deținute sunt lichidate pentru a plăti creditorii.
În această etapă, lichidatorul judiciar intervine în scopul valorificării și lichidării bunurilor firmei pentru plata creditorilor.
Ca atare, falimentul are consecințe mult mai dure decât insolvența, în care există o șansă de reorganizare a societății respective. Astfel, în etapa falimentului, firma ajunge la dizolvare și la radiere, continuitatea activității nemaiputând fi susținută sau justificată.
Care sunt diferențele principale dintre insolvență și faliment?
Iată, pe scurt, diferențele importante dintre insolvență și faliment:
- Situația firmei: În cazul insolvenței, firma nu mai poate plăti datoriile scadente din fondurile disponibile; în cazul falimentului, firma intră în etapa lichidării activelor.
- Scopul: Intrarea în insolvență are ca scop acoperirea pasivelor și, dacă este posibilă, redresarea firmei; intrarea în faliment are ca scop valorificarea bunurilor firmei pentru plata creditorilor, ajungându-se la închiderea activității.
- Cine gestionează: În cazul insolvenței, intervine un administrator judiciar. În cazul falimentului, procedura este gestionată de lichidatorul judiciar.
- Continuitatea: O firmă în insolvență își poate continua activitatea în anumite condiții; intrarea în faliment presupune, de regulă, închiderea activității.
- Urmările: Insolvența poate rezulta atât în reorganizare și menținerea continuității activităților, cât și în trecerea în faliment; trecerea în faliment, în schimb, rezultă în dizolvarea și radierea persoanei juridice.
Din punct de vedere juridic, hotărârea de intrare în faliment este emisă de un judecător sindic, care dispune dizolvarea persoanei juridice debitoare și, ulterior, radierea acesteia din Registrul Comerțului.
Falimentul personal: Ce este și ce presupune?
Termenul de insolvență a persoanei fizice sau falimentul personal, reglementat în România de Legea nr. 151/2015 presupune incapacitatea unei persoane fizice de a-și plăti datoriile în termen de 90 de zile de la data scadenței.
Spre deosebire de insolvența firmelor, insolvența personală se aplică persoanelor fizice ale căror datorii nu decurg din exploatarea unei întreprinderi. Procedura poate avea trei forme principale: procedura pe bază de plan de rambursare, procedura judiciară prin lichidarea activelor și procedura simplificată.
Procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor are ca scop redresarea financiară a debitorului, pe baza unui plan care stabilește creanțele, sumele care urmează să fie plătite și termenele de plată.
Procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active presupune valorificarea bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorului pentru acoperirea datoriilor.
În cazul acestor două proceduri, este necesar ca datoriile persoanei fizice să depășească 15 salarii minime pe economie.
Există și procedura simplificată de insolvență personală, care se aplică dacă debitorii:
- Au un cuantum total al obligațiilor de cel mult zece salarii minime pe economie
- Nu au bunuri sau venituri urmăribile
- Au peste vârsta standard de pensionare sau și-au pierdut total ori cel puțin jumătate din capacitatea de muncă
Cum decurge procedura de intrare în insolvență?
După cum ai văzut, o diferență importantă între insolvență și faliment este că, în cazul intrării în insolvență a unei firme, există o perioadă de observație și posibilitatea de redresare, conform unui plan concret.
Mai jos poți afla detaliile despre procedura de intrare în insolvență, de la momentul depunerii cererii de insolvență până la redresare sau la intrarea în faliment.
Cine poate cere intrarea în insolvență?
Procedura de intrare în insolvență poate fi cerută de debitor (firma care nu mai poate plăti datoriile), de creditori (în general), de instituții financiare sau chiar de salariați, dacă au o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 60 de zile, iar aceasta depășește valoarea-prag prevăzută de lege.
În 2026, valoarea-prag pentru persoane juridice este de 50.000 de lei atât pentru creditori, cât și pentru debitori, pentru creanțe de altă natură decât cele salariale. În cazul în care insolvența firmei este declanșată de salariați, pragul este echivalent cu 6 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat (59.412 lei per angajat).
Pentru persoanele fizice, valoarea-prag pentru datoriile scadente este echivalentă cu 15 salarii minime pe economie (64.875 lei în 2026).
Un debitor aflat în stare de insolvență are obligația legală de a se adresa tribunalului în termen de 45 de zile de la apariția acesteia. Cererea de intrare în starea de insolvență trebuie însoțită și de dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de a deschide procedura.
Ce se întâmplă după deschiderea procedurii de insolvență?
Odată ce procedura de insolvență este deschisă, firma în cauză intră într-un cadru juridic special, gestionat de administratorul judiciar (sau, după caz, ulterior, la faliment, de lichidatorul judiciar).
Creditorii își declară creanțele, iar pe baza acestora se întocmesc tabelele de creanțe. Autoritățile competente (administratorul judiciar sau judecătorul sindic) analizează apoi activitatea firmei și stabilesc dacă există șanse reale de reorganizare. Un eventual plan de reorganizare trebuie să arate perspectivele concrete de redresare și de plată a creanțelor, în raport cu specificul activității, cu mijloacele financiare disponibile, cu cererea pieței și cu un program clar de plată a creanțelor atașat planului.
Ce este reorganizarea judiciară?
Reorganizarea judiciară reprezintă etapa în care firma încearcă să se redreseze prin planul aprobat în cadrul procedurii. Acest plan poate include măsuri precum restructurarea activității, vânzarea unor active, eșalonarea plăților, reducerea costurilor sau schimbarea modului în care firma își desfășoară activitatea. De reținut este că orice plan de redresare și reorganizare juridică va conține măsuri concrete și un program clar de plată a creanțelor.
Conform legii, executarea planului de reorganizare nu poate depăși 3 ani de la data confirmării, cu anumite excepții prevăzute în Legea nr. 85/2014.
În situația în care procesul de reorganizare se dovedește imposibil sau eșuează în perioada de observație, insolvența unei firme se reflectă în decizia de a intra în faliment.
Proceduri de prevenire a insolvenței
Legea actuală oferă nu doar cadrul juridic de reglementare a situației de insolvență, ci și procedurile de prevenire a acesteia. Aceste proceduri sunt aplicabile debitorilor aflați în dificultate de plată, dar care încă nu au intrat în insolvență.
În primul rând, o stare de dificultate în plată a creanțelor trebuie dovedită printr-un raport care detaliază natura problemei, împreună cu factorii interni și externi, indicatorii financiari relevanți și amenințarea asupra capacității viitoare de plată pe o perioadă de maximum 24 de luni.
O procedură importantă de prevenire a insolvenței este concordatul preventiv — o procedură la care pot recurge debitorii aflați în dificultate. Acesta se formalizează printr-un acord de eșalonare sau amânare a datoriilor, încheiat între debitor și creditori și aprobat de judecătorul sindic.
Similar, există și o procedură denumită acord de restructurare, prin care debitorii pot lua măsuri specifice pentru a preveni starea de insolvență, prin înțelegere cu creditorii ale căror creanțe sunt afectate. Acestea pot include restructurarea operațională, schimbarea structurii activelor sau pasivelor, valorificarea unor active, fuziunea, divizarea, modificarea capitalului social sau finanțări noi.
Cum poți reduce riscul de insolvență?
Nu toate dificultățile financiare ale afacerii tale pot fi prevăzute sau evitate, iar cadrul legal care stabilește procedura de insolvență poate să te ajute în situațiile pe care nu le ai sub control. Totodată, multe probleme pot fi observate și gestionate din timp dacă o firmă dă dovadă de „disciplină” financiară, de claritate în contracte și în activități, precum și de o imagine realistă și dinamică asupra veniturilor și cheltuielilor.
Ca atare, există pași proactivi pe care îi poți lua astăzi pentru a te asigura că nu riști să ajungi într-o situație de insolvență sau, mai rău, în faliment, în viitor.
Iată câteva direcții practice recomandate de majoritatea experților în antreprenoriat și finanțe:
- Urmărește fluxul de numerar și lichiditățile, nu doar profitul contabil.
O firmă poate înregistra profit, dar poate să nu dispună de suficienți bani pentru plata obligațiilor curente. De aceea, este important să urmărești în mod constant încasările, plățile și sumele disponibile. - Verifică lunar datoriile scadente și creanțele neîncasate.
O astfel de verificare te ajută să identifici din timp plățile care urmează să fie efectuate și facturile care nu au fost încă încasate. Astfel, poți evita acumularea întârzierilor și a datoriilor. - Limitează-ți dependența de un număr redus de clienți mari.
Dacă o parte importantă din veniturile firmei provine de la unul sau doi clienți, pierderea acestora sau întârzierea plăților poate afecta serios activitatea. Un portofoliu mai diversificat poate reduce acest risc. - Negociază termene de plată realiste cu furnizorii.
Termenele stabilite ar trebui să țină cont de perioada în care firma își încasează, la rândul său, veniturile. În acest fel, poți evita situațiile în care trebuie să faci plăți înainte de a avea fondurile necesare. - Cere avansuri sau plăți etapizate pentru proiecte mari.
Avansurile și plățile făcute pe parcursul proiectului pot acoperi o parte dintre costurile cu materiale, personal sau furnizori. Astfel, firma nu va mai trebui să suporte toate cheltuielile din propriile fonduri. - De regulă, evită investițiile care blochează lichiditățile firmei.
Înainte de a face o investiție importantă, analizează efectul acesteia asupra banilor disponibili. Chiar și o investiție profitabilă poate crea dificultăți dacă firma nu mai poate acoperi cheltuielile curente. - Fii atent la costurile fixe.
Cheltuielile precum chiriile, salariile, ratele sau abonamentele trebuie plătite indiferent de nivelul veniturilor. Din acest motiv, este util ca acestea să fie revizuite periodic și menținute la un nivel sustenabil. - Actualizează contractele cu clauze privind termenele de plată, penalitățile și răspunderea.
Contractele clare pot reduce riscul neînțelegerilor și al întârzierilor la plată. Acestea ar trebui să stabilească în mod precis obligațiile părților și consecințele nerespectării acestora. - Dacă te afli în dificultăți, cere sprijin specializat înainte ca situația să ajungă la tribunal.
Un contabil, un avocat sau un expert în insolvență te poate ajuta să identifici din timp soluții de restructurare, eșalonare a plăților sau reducere a costurilor. Intervenția timpurie poate crește șansele de redresare a firmei.
Întrebări frecvente despre insolvență
De la ce sumă se poate cere insolvență?
Procedura de insolvență a unei firme se deschide dacă aceasta nu poate acoperi datorii de peste valoarea-prag de 50.000 de lei timp de 60 de zile. În cazul în care insolvența este cerută de angajați, pragul este echivalent cu 6 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat (59.412 lei per angajat).
Ce înseamnă insolvabil?
Un debitor — persoană fizică sau juridică — devine insolvabil atunci când valoarea datoriilor sale exigibile depășește valoarea activelor și veniturilor care pot fi supuse executării silite. Altfel spus, starea de insolvabilitate apare atunci când bunurile și veniturile unei persoane fizice sau juridice nu acoperă valoarea totală a datoriilor.
Ce înseamnă că o firmă este în insolvență?
În cazul unei firme, insolvența înseamnă că aceasta nu mai are capacitatea financiară de a-și plăti datoriile față de creditori, instituții financiare, angajați sau parteneri de afaceri.
Ce înseamnă procedura simplificată de insolvență?
Procedura simplificată de insolvență reprezintă o procedură prin care debitorul intrat în insolvență îndeplinește condițiile prevăzute de lege și intră direct în procedura de faliment fără încercarea de redresare.
Ce înseamnă insolvabil cu bunuri urmăribile?
Bunurile urmăribile reprezintă activele sau veniturile din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice asupra cărora creditorii pot pune sechestru, în scopul valorificării prin executare silită, pentru recuperarea datoriilor neplătite.
Cât durează un proces de insolvență?
Durata procesului de insolvență diferă dacă firma se află în reorganizare judiciară sau în procedura de faliment. În cazul procedurii de reorganizare judiciară, durata uzuală este de 3 ani de la confirmarea planului de reorganizare, cu posibilitatea prelungirii până la 5 ani, în conformitate cu condițiile legale. În cazul procedurii de faliment, legea nu impune o limitare, aceasta durând până la lichidarea tuturor bunurilor societății.
Ce este falimentul?
Falimentul reprezintă ultima etapă din procesul de insolvență și un proces legal prin care averea unei persoane fizice sau juridice aflate în imposibilitatea de plată a datoriilor către creditori se lichidează în scopul plătirii datoriilor existente, cu posibilitatea primirii de scutiri de la plata totală sau parțială, conform condițiilor legale. Persoana juridică aflată în faliment este radiată din registrul în care a fost înregistrată.
Ce se întâmplă cu datoriile unei firme în faliment?
În general, datoriile firmei aflate în faliment sunt acoperite doar parțial prin valorificarea activelor sale în urma scoaterii la licitație.
Notă! Acest articol are un caracter pur informativ și nu reprezintă o recomandare profesională sau consultanță de specialitate. Informațiile prezentate se bazează pe cadrul legislativ în vigoare la data publicării acestui material. Pentru analize aprofundate și opinii profesionale adaptate situației dumneavoastră particulare, vă rugăm să consultați specialiști autorizați în domeniu.
